Nu știu alții cum sunt dar pe mine m-a cuprins un dor nebun de evenimente!
Nu mă pot plânge, organizarea evenimentelor pentru anul viitor este în toi. Mă bucur că am parte de aceeași miri plini de entuzism. Pentru că drumul unei mirese spre ziua cea mare nu poate fi împiedicat de nimic, ci poate doar amânat.
Ieri trebuia să mă bucur de această vreme frumoasă în timp ce coordonam bunul mers al unei nunți de poveste într-o locație perfectă. Uite că… și-a băgat Covid virusul și .. ne-am luat liber fără să vrem.
Și poate îmi trece din dorul asta dacă impărtăsesc cu voi câteva din ele:
Mi-e dor să fiu agitată și prinsă în telefoane în ziua dinaintea evenimentului.
Mi-e dor de sms-ul de dimineață trimis mireselor mele -‘’Zambeste, azi e doar despre tine și dragostea voastră! În rest, mă ocup eu …’’
Mi-e dor să-mi stăpanesc emoțiile în biserică ca să nu mă ia valul. Pentru că eu trebuie să fiu cu ochii în patru, să mă asigur că totul merge că pe roate și nimic nu întrerupe ceremonia.
Mi-e dor și de soacra drăguta care îmi spune că parca ar mai schimba ceva, dar dacă mirii asa vor, joacă și ea cum cântă hora … pentru ca e ziua lor!
Mi-e dor să ajung în sală și să mă uimescă ce poate crea un furnizor profesionist, să fiu mândră de echipa creată .
Mi-e dor să mă abțin de la un candy bar care îți fură mințile, dar eu sunt acolo pentru altceva…
Mi-e dor să plâng pe ascuns la dansul mirilor.
Mi-e dor de plăcerea invitaților, a părinților și a întregii familii.
Și cel mai mult ..
Mi-e dor de strângerea puternică în brațe de la sfârșitul nunții, de ochiii mirilor mei fericiți și gata să o ia de la capăt, tot cu mine!
Vouă nu vă e dor de un dans încins bine după două shoturi de la open bar?
Vor veni curând vremuri bune și poate când va vom mulțumi de fapt că această pauză ne-a ajutat să ne apropiem mai mult de familie. Dar și de acele lucruri care, chiar dacă sunt o prioritate serviciul nu ne-a lăsat să le facem.